Țâncușul

Țâncușul – instrument de măsurare al laptelui

În jurul datei de 21 mai, Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena, în vremurile de altădată, avea loc urcatul turmele de oi la munte. După ce era așezată jetila (toate vasele și ustensilele folosite la stână) în colibă, urma aprinderea ,,focului viu” de către ciobani, fără ca aceștia să folosească materiale inflamabile. Modalitatea de aprindere a focului era prin fixarea unui par de lemn, uscat, între cele două praguri de intrare în coliba stânii și rotirea acestuia cu o frânghie până la înfierbântarea lemnului și producerea scânteilor.

La două, trei zile după urcat, perioadă în care oile se obișnuiau cu pășunea, sâmbrașii se adunau la stână pentru un moment important, măsuratul laptelui. Fiecare sâmbraș își alegea oile și le mulgea.

Laptele din găleată era măsurat de către baci cu răbojul și țâncușul. În lipsa scrisului, cu ajutorul celor două instrumente era păstrată o evidență simplă și eficientă a cantității de lapte. Pe răbojul fiecărui proprietar de oi se făceau diferite crestături: una lată pentru o măsură întreagă de lapte din găleată, una mică pentru jumătate de măsură. În funcție de această cantitate sâmbrașul afla câte ,,kile” de brânză va primi în timpul verii.

După răboj se făcea țâncușul, o bucată mică, de lemn cioplit, pe care se crestau semnele măsurii laptelui și ale recunoașterii oilor. Acesta era despicat în două părți, una o păstra baciul, cealaltă o primea gospodarul pentru verificare.

🌳Material: lemn de brad;
📐Dimensiuni: L = 32,5 cm; l = 2 – 2,5 cm;

🔍Proveniență: donat în anul 1936 de Lupu Negură, din localitatea Frumosu;
📁Colecția: etnografie

Serie prezentată de Domarom